Friends tie their purses with a spider’s web.

Trebuie sa devii o individualitate, acesta este primul lucru. Al doilea lucru este sa nu astepti perfectiunea si sa nu ceri si sa nu pretinzi. Iubeste oamenii obisnuiti. Nu e nimic in neregula cu oamenii obisnuiti. Oamenii obisnuiti sunt extraordinari! Fiecare fiinta umana este atat de unica; arata respect pentru aceasta unicitate.

In al treilea rand, da, si da fara nici o conditie – atunci vei sti ce inseamna dragostea. Eu nu o pot defini. Iti pot arata calea pentru a o cultiva. Iti pot arata cum sa sadesti o tufa de trandafiri, cum sa o uzi, cum sa ii pui ingrasamant, cum sa o protejezi. Apoi, din senin, intr-o buna zi, apare trandafirul si casa ta e plina de parfumul lui. Asa se intampla si dragostea.

Osho

visit:

http://www.damaideparte.ro/index.php/osho-ce-este-dragostea/614/1/

Oiţă bârsană

 

Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Trei oameni mişei,
Uşori ca nişte zmei,
Unu-i c8chilu
unu-i zămilu
şi unu-i godzilu
Iar c8chilu
Şi zămilu
Mări se vorbiră
Ei se sfătuiră
Şi fugiră
De giganţilă
Şi creţilă
Pe l-apus de Soare
Pe ghiozdan mi-l răpiră
Că-i cel mai pufos
Şi mai picioros
Şi mai mustăcios
Nebolnăvicios
- Oiţă, oioară
Ce eşti dusă subsoară
De ce tot mă strigi
De vreo trei minute-n-coace
Spinarea nu-ţi mai place ?
Vor să te facă cojoace ?
- Drăguţe fetiţe,
Ia veniţi încoace
Şi-mă dezlegaţi
Şi nu mai plecaţi,
Luaţi-mă şi mă păstraţi!
Stăpâne, stăpâniţe
Luaţi-vă şi-o cameră
Că la cotitură
Lângă prăjitură
Vrea să vă rămână
În aparatură
A mea spinare
Ce mă cară tare
În fiecare zi
La grădiniţa de copii
- Oiţă bârsană
De eşti cumpărată
De pe-o stradă lată
Nici de-ar fi să îngheţăm
Noi nu te lăsăm
Pradă lui c8chilu
Ori zămilu
Dară-mi-te lui godzilu
Noi te-om duce
Între alte mioare
Multe şi cornute
Să le faci în ciudă
Că ele mănâncă
Iarbă crudă
Pe când, tu oiţă
Lenor dulce, Cocolino
sensitiv ori parfumelle
Şi ai lâna moale
Copitele ojate
Buzişoarele-nmuiate
În apă pură de izvor

îmi place. nu-ţi mai pierde vremea gândindu-te ce şi cum, ce efecte vor avea acţiunile tale (pe care le faci/sau nu le faci), ce ar trebui să faci şi ce te reţine, din ce motive nu poţi obţine ceea ce vrei, gândeşte care sunt avantajele care te ajuta să ai, să atingi limita supremă a dorinţelor tale .

nu mai analiza în stânga şi în dreapta, şi dreapta stânga, nu mai căuta simetrie în în viaţa ta, nu mai căuta balanţa – calea de mijloc. nu există nicio cale de mijloc în a-ţi urma impulsul, impulsul care va crea extazul sau necazul.

nu cred că ceva rău e cu adevărat rău . e rău pentru că nu e aşa cum îţi doreai tu . e bine pentru că te satisface pe tine.
ţi se pare o amestecătură? aşa e defapt, nu vine nimic după o matriţă: părţi bune, părţi rele şi nici nu poţi alege, toate vin aşa .. aiurea.

învaţă să te bucuri de fiecare, nu irosi timpul, iubeşte-ţi defectele care te fac unic, înţelege-te pe tine şi atât, încetează să mai demonstrezi celorlalţi cum eşti tu, când nici tu nu ştii. iubeşte-te pe tine, apoi pe celălalt.
matriţă? nici nu vreau să-mi imaginez cum ar fi, nu mă pot hotarî: monoton ? sigur? sau monoton înseamnă sigur ?

Don’t look at the people around you who are doing things,  and think that they are made of something more than you; they learn some stuff and they are putting it into use, but they are not made of something more than you, so don’t get psyched out as long as you’re willing to work pass the point where you think you have absolutely nothing left inside of you .   That’s Perseverence !

Liz Murray

un voal alb de bumbac şi unul albastru-turcoaz îmi învelea trupul ars de soare, potrivit unei zile toride de vară. mă aflu la o intersecţie din mijlocul oraşului, în dreapta mea e un magazin nou deschis, ce are un tapet în dungi şi swrills negre şi albe. troruarul e încins. niciun zgomot de motor nu străpunge liniştea ce plutea ca-ntr-o galerie. ridic plasa din material verde şi-i las fermoarul aşa. nu ştiu ce caută pisica neagră în ea, mă intrigă şi vreau să o dau afară – categoric nu are ce căuta în plasa mea verde din material apretat. încerc . ea stă pitită, cu urechile ciulite pe spate şi lăbuţele pe fermoar, ochii ei mă roagă în stilul specific să … să orice .  îmi spun să o las acolo, totuşi, deja parcă făcea parte din universul meu, da!, părea din ce în ce mai clară situaţia, fusese bolnavă şi acum o aduceam de la veterinar, în plasa mea verde cu fermoar. mă îndrept încrezătoare spre casă, e o zi frumoasă de vară, spre sfârşite. strada se întinde încinsă, dar dornică să fie mângâiată de ultimile fascicule de lumină pală . şi eu mergeam alene pe strada încinsă deja, ţinând în mâna stângă plasa verde, cu pisica neagră în ea. pisica e cuminte. eu la fel. merg încet, îmi place să simt razele soarelui, obosite, să se dezmierde în părul meu, să-mi alunece pe genele, buzele, mâinile, coapsele, gleznele mele . abisul ochilor se îngustează, mă oboseşte şi mă intrigă pentru început. muşchii din jurul ochilor se contractă fin. apoi accept şi îmi spun că poate aşa trebuie să fie .

ajung pe strada de lângă blocul meu, fac o cotitură la dreapta, apoi la stânga, apoi dinou la dreapta, şi iar la dreapta. deşi formula e bună ajung într-un loc numit “casă”, dar totul era schimbat, uşa, carpetele, vopseaua, mobilierul, formele erau calde, dar contrastante. aici mă întâmpină o figură caldă, faţa îi era puţin ridată, parul creţ şi rebel îi scotea în evidenţă ochii negrii, sprâncenele bine conturate susţin fruntea trasată cu linii fine . îi spun ceva, în legătură cu pisica, dar ea dă simplu din cap “nu,nu, aşa nu.” mă resemnez şi privesc în jur. analizez sperând că o să mă pot integra. mai sunt două pisici aici: una neagră cu pete albe pe lăbuţe, mai încolo am înţeles că e pisica zglobie şi inteligentă a casei, preferata prezenţei masculine din casă – un băiat de vârsta mea, mai mare decât mine cu o zi sau două. mai era o pisică, la fel, neagră, nu mi se pare ca ea să fie specială, sau minunată, ştiu doar că nu vroia să se joace cu mine, însă ceva îmi spunea că doar cu mine se purta astfel. am uitat să-ţi spun, cum am intrat în casă mi-am eliberat pisica-mi neagră, pufoasă, căreia nu-i cade păr, misterioasă, dar timidă. mai apare o prezenţă feminină. o fiinţă zglobie, chic, roz, frumoasă, dar cu un comportament rece, de gheaţă.

după ceva timp, nu foarte mult, îmi dau seama că pisicii mele nu-i place să se joace cu celelalte două, sau trei, câte erau. plec fără regrete. ajung undeva între blocuri, unde urmează să întâlnesc o doamnă organizatoare de concursuri.

mă învârt puţin pe potecile de lângă pereţii înalţi ai blocului, apoi alarmată o văd pe această doamnă. mă aproprii. nu pot să-i vorbesc, deoarece era ocupată cu nişte hârtii ce-mi par neinteresante. cu vocea minţii îi ţipam în faţă : femeie, priveşte-mă ! . mă pregăteam, însă să îmi cer scuze dacă am întârziat, deoarece am fost reţinută de nişte circumstanţe prea puţin cunoscute şi de mine. apoi îmi amintesc, aşa era ! mă reţinuse treaba cu pisica, cu pisicile..

ce bine! în sfârşit îşi face timp şi pentru mine, dar nu apuc să spun o silabă întreagă, căci dânsa mă întâmpină: a… ! tu erai, ce bine ! ; îşi întinde braţul acoperit până la nivelul cotului, de mă cuprinde , -ai ajuns la fix, haide, vrei să participi (la olimpiadă, parcă), nu? apoi se întoarce şi cu paşi mici se îndepărtează lent, era de la sine înţeles că se cuvine să o urmez, cu toate că nu am avut şansa să spun, da sau nu, îmi sugerez dinou că poate e mai bine aşa, aşa trebuie să se întâmple.  -  exact la fix ai ajuns! spune dânsa, apoi totul se pierde într-un voal uşor de ceaţă gălbejită

şi-aşa m-am aventurat dinou în viaţă, atunci când crezusem că tocmai mi-a scăpat ..

[to be continued]

Ceva tipic ? Vrei ceva tipic ? “Un an nou fericit şi plin de tot ce vrei…(..)”

dimineaţa. mă trezesc. Nu, nu merge, nu vreau să îţi mai spun poveşti idealiste, trebuie să cunoşti adevărul, adevărul meu, desigur …

E senseless Enjoy your life ! Don.t let it pass you by ! Sună prea idealistic ?

Cineva spunea că trebuie să trăieşti fiecare clipă, fără să te gândeşti prea profund la ce şi cum sau ce spune xzy, spune bine .

gândurile… care sunt de multe feluri (ataşament, dorinţe, preconcepţii, etc)
provoacă suferinţă . de ce ? pentru că dacă le tălmăceşti pe toate părţile, la sfârşit o pondere mai mare o va avea dezamăgirile şi aspectele nu atât de frumoase ale acţiunilor, dorinţelor, ideilor, concepţiilor tale . de ce ? pentru că aşa am fost învăţaţi cu toţii, toţi suntem indirect învăţaţi să respectăm nişte reguli nescrise ale societăţii, să îţi strecori impulsurile printr-o sită abstractă, şi anume, alcăuită din regulile nescrise ale maicăsii . f¤¤¤ it! oamenii speciali sunt şi au fost dintotdeauna cei ce nu s-au lăsat cenzuraţi de societate, oamenii ce  şi-au atins scopurile şi sunt mulţumiţi cu împlinirile lor, nu şi-au spus ” dacă nu … dar dacă da … ” ci au făcut astfel cum i-a îndrumat simţirea lor interioara – impulsul .

a nu te supune acestei cenzuri nu înseamnă deloc a fi un om fără scrupule, sau fără judecată, necivilizat . pur şi simplu faci lucrurile în felul tău- original . merită .

stop chasing shadows, just enjoy the ride – think about it

get out of that box and think forward !
- why you’re smilin ?::
= becus i can

 

… astfel rişti să ţi se despice vârfurile firelor de păr, şi să obţi un aspect nu tocmai plăcut al părului . 

 

De ce de “o sută de ori”  ? Pentru că, în trecut, cu secole în urmă, femeile se spălau pe cap odată pe lună, maxim de două ori, formula săpunului (şamponului) era mult mai agresivă decât cea din prezent, deoarece săpunul era făcut exclusiv din grăsimi animale fierte cu sodă (unii bătrâni, poate încă mai utilizează această metodă); astfel, în fiecare seară era necesară o periere intensă a podoabei capilare, pentru a facilita şi asigura o bună repartizare a uleiurilor naturale produse de glandele de la baza firului de păr, pentru a îndeparta praful şi impuritaţile.

 

În ultimele zile am oferit un interes deosebit “părului”, ce şi cum este, cum să îl îngrijesc mai bine, cum să-l hidratez ş.a.m.d – lucruri despre care, o fată, cel puţin odată a citit, sau a discutat.

Am citit nenumărate articole şi comentarii, unele se contraziceau, altele nu ofereau informaţii complete, mi-am spus că trebuie să fie o cale de mijloc, un adevăr, aşadar aveam nevoie de o părere cât de cât credibilă … am descoperit din greşeală un ebook despre podoaba capilară; a fost interesant, şi acum e mult mai bine că ştiu ce şi cum; însă nu-mi dau seama, de ce ai face un articol “din auzite” fiind conştient ca sunt oameni care ar putea să-ţi urmeze temeinic sfaturile ..

(din seria comentariilor citite, cel mai mult m-au amuzat (?!) : “vreau să-mi crească părul, cam peste o lună să fie mai lung cu 5-10 cm deoarece mă căsătoresc/vine în vizită un posibil soţ/e ziua mea/prietenul se întoarce din Ţara-Minunilor şi el mă place cu părul lung, dar eu l-am tuns/e ziua bunicii/mă duc la mare .. etc ” )

Iată nişte concluzii :

• Dacă îţi tunzi părul (vârfurile) acesta nu îşi va accelera ritmul natural de creştere  (cam 1 cm/lună), de asemenea nici dacă aplici vreo substanţa pe acesta, creşterea părului are loc în folicul,  la rădăcină
• Părul deteriorat/firele despicate nu se mai pot repara în niciun fel, doar dacă optezi pentru tăierea lor, astfel părul tău va avea un aspect sănătos
• Dacă îţi speli părul prea des, sau în fiecare zi acesta nu se va îngraşa mai mult decât în mod obişnuit, şi nici nu îţi va cădea mai mult păr – e doar o iluzie, autosugestia intervine. De asemenea, dacă foloseşti un şampon pentru spălare frecventă, părul tau nu va suferi deloc, ba din contră !
• Clătitul părului ocupă un rol foarte important, şi nu e neaparat necesar să te clăteşti cu apă rece (pt a avea un păr mai strălucitor şi mai puţin încâlcit), apa caldă îndepărtează mai bine şamponul şi/sau balsamul de păr
• Nu-ţi pieptăna părul ud ! deoarece atunci e mult mai fragil, se deterioreaza şi/sau se rupe mai uşor;
• Dacă îţi usuci părul cu phonul, foloseşte un curent de aer cât mai rece, îndreaptă curentul de aer de la rădăcină spre vârfuri, şi niciodată nu-l usca până nu mai e deloc ud
•  Nu contează ce lună e afară sau cine te tunde ! Părul are un ritm natural de creştere, şi anume, pe o perioadă de 2-6 ani creşte încontinuu, apoi firul de păr este eliberat din folicul şi va cădea – acest proces durează cam 3 luni, apoi un alt fir de păr este pregătit în folicul, şi creşte şi creşte … Acest ciclu nu este simultan tuturor firelor de păr, asta ar însemna ca odată la 2, 3 ,5 ani pentru o perioadă de 3 luni să fim total cheli
• Dacă ai un mod de viaţă sănătos (include : nu-fumatului, nu-alcoolului, nu-cafelei, nu-stresului)  cu siguranţă vei avea şi un păr frumos, de asemenea dacă eviţi să îl încarci cu prea multă spumă, fixativ, sau alte produse de styling; placă, permanent, colorare permanentă, decolorare; ai toate şansele ca părul tău să fie unul sănătos
• Mătreaţa şi bucăţi uscate ale epidermei, am concluzionat că sunt două lucruri diferite care trebuie tratate fiecare în parte, nu mă prea pricep aici ; ştiu, însă, sigur că toţi oamenii au aceste “celule” “provocatoare de mătreaţă”, doar că se manifestă diferit în fiecare caz

 

Am scris acest articol deoarece, am citit la rândul meu lucruri false despre acest subiect, apoi am avut “norocul” să citesc ceva avizat şi mi-am spus, de ce să nu împărtăşesc aceste cunoştiinţe. Sper că aţi avut parte de o lectură plăcută

 

surse:

http://www.pgbeautygroomingscience.com/index.php?id=683

http://www.spencerclinic.co.uk/trichology.htm

cure for zour years :

Despre ce este acest nou post?

Despre nimic. Nimic interesant,nimic plictisitor. Pana la urma este doar un nimic.

Si in ce consta acest nimic?

Nimicurile din capul meu.Gandurile daca vrei sa le numesti asa.Desigur nu pot sa scriu despre totate nimicurile.Ar dura prea mult.Asa ca am sa aleg un singur nimic:oamenii.

Complex subiect intradevar.Dar am sa simplific.Am sa vorbesc despre ce vad eu in oamenii de pretutindeni.

Am sa incep cu…..schimbarea.Da,un subiect bun.”Prieten”,un cuvant folosit des.Desi putini isi dau seama de greutatea pe care o poarta acest cuvant.Multi oameni considera ca cineva cu care ai schimbat 2-3 vorbe iti devine prieten.Urasc acei oameni.Pur si simplu imi este scarba de acei oameni.Da imi este scarba si de mine,pentru ca folosesc acest cuvant uneori fara sa imi dau seama de valorea lui.Dar aberez prea mult asa ca am sa continui cu ce am vrut sa spun de la bun inceput.Schimbarea.Legatura dintre prieteni si schimbare?O legatura foarte incalcita,pentru ca nu reusesc sa o deslusesc in cuvinte.Asa ca am sa ofer un exeplmu.Au trecut 2 ani de cand am avut ocazia sa port o conversatie mai lunga cu astfel de prieten.De ce?Pentru ca sa produs aceasta schimbare.Dar aberez.Chiar si asa voi continua.Si asa cum aceasta schimbare sa produs,prietenia s-a pierdut.Dar ce nu inteleg eu,cum sa ajuns la concluzia ca o prietenie nu se poate pastra chiar si cu aparitia schimbarii?Defapt,ar trebui sa fie un avantaj.Deoarece un om care s-a intamplat sa il cunosti cu adevarat candva,si acum nu il mai cunosti,ar trebui sa devina iar o persoana interesanta.Dar acest lucru nu se intampla.Sa fie egoismul care nu ne lasa sa incercam sa ne schimbam si noi pe placul “prietenului”?Incurcata aberatie.Intradevar.Dar ceea ce incerc eu sa expun este faptul ca o prietenie se pierde mul prea usor.Doar datorita schimbarii.Atunci cand o prietenie ar trebui sa dureze mai mult decat orice.Poate ca va intrebati:”Ce incearca acest dserg sa exprime?”Exprim o confruntare cu mine insumi.Pentru ca nu vreau sa realizez ca poate acea nu a fost o prietenie adevarata.Sau ca este pana la urma si vina mea ca nu stiu sa pastrez o prietenie.Dar niciodata nu este o singura persoana de vina.Dar sa lasam cazul prieteniei pentru ca este prea incurcata si pentru mine.

***

 Norocos se poate considera cel ce ştie să aprecieze şi să redescopere, să reexploreze un prieten, dar ştii cum e ? atunci când ai prieteni adevăraţi (te sperie puţin noţiunea asta, nu ? nicio problemă, şi pe mine) schimbarea intervine astfel încât nici nu observaţi, adică vă schimbaţi concomitent, astfel încât nu intervine episodul în care nu-l mai recunoşti. Pentru a se produce schimbarea e nevoie neaparat de un element perturbator, ceva neobişnuit ce străpunge normalitatea. Care este acesta ? Poate fi orice, orice vrei tu, orice … Sună puţin înfricoşător, da, asta e, schimbarea se poate produce din orice motiv, şi dacă nu-ţi cunoşti prietenul în cauză, ori ratez debutul schimbării astfel nu poţi ţine pasul, ori descoperi prea târziu. şi-atât

Norocos se poate considera şi acela ce nu se lasă descurajat, şi încearcă dinou, cunoaşte, explorează, descoperă …

Speranţa că vei descoperi un om, o fiinţă, ceva, aşa cum nici nu ai îndrăznit vreodată să-ţi imaginezi, nu are voie să lipsească din încâlcitura asta ce abea abea se lasă descâlcită

How many people can make you feel pure, unique,  rare and special  ?

Keep it up,

Chi . 

***

Acum voi continua cu….schimbarea.Da tot cu schimbarea.Dar in alta ipostaza.Nu suport oameni care se schimba doar pentru a face pe plac altora.Desigur daca te schimbi pentru un prieten merita.Dar cand te schimbi doar pentru a fi pe placul cuiva care nici nu te apreciaza nu are rost.Incercam sa fim perfecti.Nu e rau sa fii perfect.Dar ne pierdem din umanitate.Unde este personalitatea noastra in acele momente?Ajungem toti sa fim la fel.Pentru ca da,calitatile ne reprezinta,dar pana la urma defectele ne diferentiaza.Si ne schimbam dupa placul tuturor incercand sa fim cine nu suntem doar pentru a fi apreciati pentru ceva ce nu ne reprezinta.Dar multi accepta acest lucru.Si considera ca asa este bine.Desigur nici eu nu sunt foarte diferit.Si eu mam schimbat doar pentru a face pe plac altora care nici nu meritau.Si de asta ma urasc.Dar nu intr-o masura mare.Am pastrat totusi esenta a ce sunt eu.Si poate ca de asta nu am atatia prieteni pe cat as dori sa am.Pentru ca nu sunt “perfect”.Dar,in sinea mea ma multumesc cu ceea ce sunt,pentru ca stiu ca am ramas tot EU.Si nu sunt o copie.

Ce am vrut sa spun in acest articol?Raspunsul este simplu:>.O aberatie,si o multitudine de litere fara noima Si nimic mai mult.

Continuare?Posibil.Vom vedea.

It seems that everything comes in a list format nowadays. “Wash, Rinse, and Repeat” or “Open box, Remove Contents, Try and Assemble”. Maybe it is because when we see things in a list format our brain interprets them as a set of instructions – rules that must be followed.

The proliferation of articles about happiness as of late has been astonishing. Everybody is coming up with the magic formula for finding happiness. I don’t know about you, but I need to keep things simple and in perspective at all times.

Wouldn’t it be great if there were a simple set of instructions for living a happy and fulfilled life? How about an instruction manual for life? Something along the lines of “Enjoy childhood, Explore young adulthood, Engage in a rewarding career, and Enjoy life.”

Unfortunately, things are not that easy. That doesn’t mean there aren’t techniques and tips you can use in your everyday life that can help you find happiness and fulfillment as you go through the journey of life. Here’s how:

1.Keep life simple. Far too many of us are always over analyzing and looking for the most complicated way of doing things in life. Sometimes life was meant to be simple – a walk through the park, a simple yes or no answer, or a quiet evening with the family. Don’t try and clutter your life with unnecessary decisions by making everything complicated and complex. Keep it simple!

2.Practice being satisfied. How many times have you heard someone say, “If only I had a few more dollars I’d…” or “If I just had another day off I could….”? Many people don’t know how to be satisfied with what life gives them. They are so busy wanting more that they squander what life has already given them.

3.Beware of indecision. Nobody said life is easy, and sometimes you have to make the tough choices. Never put off a decision that you can make today. You may miss some of the best and most exciting opportunities in the world because you were indecisive. Successful people didn’t get where they were at by prolonging or going back and forth on decisions!

4.Practice cheerfulness. You’ve heard it before, and you’ll hear it here again – it only takes a few muscles to smile! You would be surprised at how well being cheerful to others can spread like wildfire. We live in a society where it seems that glumness is the rule of order. A simple smile or kind word can spread through our culture like wildfire – not only will you feel better, but those who interact with you will feel better!

5.Learn to like people. You don’t have to love everyone you encounter, so learn to like people – especially those who are different than yourself. Often you won’t agree with everything they do, or maybe all of their beliefs, but by learning to get along with them you will open your mind up to change – a critical trait that is absolutely necessary in today’s world.

6.Live and let live. Is it really your concern what the guy across the street wants to do with his life or who he wants to share his life with? Learn to live your life to the fullest and let others live their life to the fullest. None of us is above anyone else, and none of us should think we should be allowed to dictate how another person should live their life.

7.Adversity teaches. Adversity can be one of the most powerful teachers we will ever have in our lives. You will learn so much about life by overcoming adversity and learning how to face it head on. Adversity often comes dressed in many different outfits, but you will change your life by learning how to deal with it and prosper from it.

8.Don’t take yourself so seriously. Here is a secret: it’s ok to be a little goofy now and then! You only get one shot at this life, so make the most of it. Have some fun and show your children and those around you that you know how to have fun. You aren’t the greatest gift to mankind this world has ever had – so don’t act like it! You may find you add years to your life, not to mention a ton of laughter!

9.Have a sense of humor. Laugh, joke, and now and then pick up a cream pie and throw it! Laughter has been shown to help people live longer, reduce their blood pressure, and help them relate to people from around the world.

10.Practice objectivity. Be objective in your decision-making and risk-taking. Know the facts and avoid letting racial, social, or any other type of bias influence your decisions. Great leaders perform their best when they act based on facts, not on emotion or prejudices. Become a great leader in your life.

11.Tolerate your own mistakes. You will make mistakes – in fact, you will make so many mistakes you will never be able to list them all. Learn that mistakes happen and the best thing you can do is to learn from them. Don’t spend your entire life dwelling on a mistake you made years ago – learn from it and move on. The world isn’t going to wait while you live in the past.

12.Forgive yourself. Stop beating yourself up over things that happened in the past – things you did or didn’t do, and mistakes you may have made with others.

Forgiving yourself is a skill so few of us have the ability to accomplish. It’s such a shame that we spent a lifetime living in the past and never make it to our full potential in the future. Forgive yourself – and just as importantly, forgive others.
It may seem like a rather long list, but I encourage you to read it and then refer back to it every now and then. You’ll see each one ties into the others in some fashion and that these simple steps really do help you live a more meaningful, happy and fulfilled life.

Life happens. Be a part of it

     Normal .

 

              Între atâtea posibilităţi îmi e şi greu să aleg – aşa se spune : întotdeauna ai o alternativă, viaţa e alcătuită din opţiuni, tu trebuie doar sa ai destinderea să alegi corect, în favoarea ta, personalizat; there are endless possibilities- le poţi combina cum simţi tu sau după cum eşti influenţat -

            O să vrei să mă corectezi acum : cum adică “influenţat”, nu vorbeam despre TINE, TU-cel care alege ? Ei bine, fără să-ţi dai seama alegi ceva ce ţi se pare absolut normal, într-un moment oarecare, într-un context ca oricare altul.

          Normal, poţi defini cum e “normal”, unde începe şi unde se termină, poţi spune ? Desigur, nu e chiar aşa dificil, dar poţi fi sigur că “definirea” ta o să fie 100% aceeaşi şi după o perioadă oarecare de timp ? îm ? Definiţia mea sigur nu o să fie aceiaşi, e foarte posibil să rămână doar o propoziţie adevărată din tot, restu’ să fie net schimbat .  Anturaj .

         Normal nu înseamnă întotdeauna comun. Normal nu e ceva ce îţi lasă un gol în stomac, sau sentimente aiurea. Normal nu înseamnă, în niciun caz, ceva ce te face să uiţi cine eşti, să nu te mai recunoşti. Normal nu e nimic din ce ţi-am scris până acum. Normal e ceea ce vrei tu să fie normal.

       entry-blog neinspirat din ceva anume- am fost plăcut surprinsă să citesc ulterior aceleaşi idei spuse de oameni diferiţi..

I try not to think about the distance of the setting sun; I try not to think about the saints and sinners, who have more fun? I try not to think about the evil empires and stupid fools; I try not to think about the regulations and the rules; I try not to think about the planets when they line up wrong; I try not to think about the future or the future, so on and so on   -  What’s wrong with me?

Self-Inspirational phrases:

“Cause I’m ready to fly
I’ve gotta spread my wings
I don’t wanna die without living
Just let me go ” 

(Skye Edwards- Powerful) 

Too much of a good thing
Has really burnt me out
I’m sick of satisfaction
And living in a drought

Just be yourself
Anyway that you want to

(Morcheeba – Be Yourself)

 

“Pentru a fi renumit nu trebuie sa fii pe placul tuturor ci dimpotriva, natural”

mereu voi fi nemulţumit,
mereu voi exista,
PIERDUT.
mereu gândesc
mereu caut
mereu găsesc
mereu aleg
mereu modest,
şi mereu voi găsi viaţa mea,
pe care am pierdut-o cândva.
viaţă pe care o voi regăsi într-o zi,
şi o voi pierde iar tot pentru a o regăsi.
mereu PIERDUT de viaţa mea trăind in ea.
Ce ciudat!
nu?

(Macovei Dani C.)

Cure for my ears:

—————————————————–

Mă întorceam zilele astea acasă, mergeam alene, priveam în jur contemplând “natura în mijlocul oraşului”, nu prea deep ci doar aşa , strict vizual
Ochii-mi fug peste strada, inexplicabil, pentru moment
Era puţin durduliu, îmbrăcat cu ceva negru, o bluză mulată şi nişte pantaloni de trening, avea faţă de traficant de carne vie dubioasă, ochii i se adânceau în orbite – el ; ea era finuţă, îmbrăcată specific piţipoancei, da’ asta contează cel mai puţin, comparativ tipa era mult mai elevată .

Încă era un mister pentru mine cauza care îi leaga pe ăştia doi, îmi zic că or fi colegi de facultă, sau ceva, de-s obligaţi să meargă împreună pe stradă .    Mă-nşelasem, şi-mi dau seama când masculu feroce începe dansul babuinului

 :¤

Se învârte el pe lângă tipă, stânga, dreapta, se prinde de şliţu’ de la pantaloni, îi scutură puţin, apoi dinou … tipa zâmbea, semn că îi făcea plăcere, sau că nu era mulţumită, vroia mai mult.. şi zâmbea ..

Îmi mirosea a milă şi a vomă în acelaşi timp … câte lucruri le-am impus masculilor, gen : nu trebuie să fie prea mică dar nici prea mare, trebuie să primim flori dar nu sunt la fel de bine primite dacă în prealabil am adus vorba de flori, avem nevoie de afecţiune şi înţelegere dar moderat, în sensul că uneori trebuie să fim sufocate cu drăgălăşenie, alteori e deajuns o îmbrăţişare drăgălaşă… Cu toate acestea nu-mi dau seama ce credea masculul nostru feroce, ce idee avea el în legătura cu cucerirea unei gagici, sau măcar ademenirea ei în teritoriul său.. sau .. ce principii ? nici să n-aud

Între timp, involuntar, îmi imaginam deja prada “târâtă” în cuşcă, o cameră deloc ordonată, cu postere ” Guţă-valorosu” şi ” Prinţesa de cleştar-brilianta” pe peretele din faţă, dezordine pe birou, dezordine “organizată” – adică după ce a mâncat masculu feroce nişte seminţe Nutline păstrează pungă pe birou, astfel cei care intră în cameră au impresia că e proaspăt consumată, când colo ea e acolo de ceva săptămâni, e aşa .. să-şi arate valoarea – ce sens avea să mănânce aşa scumpe seminţe şi să arunce dovezile ? v-aţi prins, risipă! Tipa stând întinsă pe marginea patului şi privind tavanul proaspăt văruit în lavabil, cu imprimeu de igrasie din ultimii 2-3 ani, Masculul nostru Feroce bâţâindu-se prin cameră (cunoaşteţi ce e aceea bâţâială- adică făcea un pas stânga, un pas dreapta, făcea ceva şi era tare mandru de ce urma să spună), lăudându-se că tocmai s-a epilat pe un picior, şi când să se epileze şi pe celălalt nu-i mai tăia BIG-ul, presupun că aşa ceva se întâmplă după o lungăăă perioadă de folosire, îhh, tipa îl aprobă (era ceva de aprobat ?!) gândindu-se că e cool ca masculii să fie epilaţi, bărbăţia lor iasă mai clar în evidenţă, e mult mai accentuată dacă picioarele si pieptul lor sunt perfect netede, sprâncenele pensate la zi…

În concluzie, trăim printre babuini şi trebuie să ne obişnuim cu asta, n-am nimic cu ei, mă amuză şi îmi place să am impresia că îi înţeleg … oare ei ce or fi zicând de noi? … or fi zicând ceva ?

tripu meu e tripu meu

de ce simt ca am bocanci in picioare ?  is doar niste slapi de casa

hahahaa cine rade la urma rade mai bine – si sti ce ? si voi va mai cacati pe voi uneori doarca voi , cand simtiti cald acolo jos va si pisati pe voi, ce e asa diferit… te-ai cacat , acum ceva pisat nare cum sa faca mai rau  inteligentilor si calculatilor

imi pare rau ca am aderat religiei voastre, ratatelor !

multumesc oameni ai nimanui, multumesc,  altfel deveneam o prosta, dava-n mana mea cu regulile voastre de constiincioase inteligente si calculate, perfectelor !

frate sa nu ma intelegi gresit! nu va vreau, chiar deloc, sa nu va schimbati ca e foarte bine pentru voi, dar chiar va rog, nam nevoiede voi aici si se pare ca nici voi naveti nevoie de mine – cel mai misto asa

ti se pare ca n-are sens ? umm

 pt ca sunetul ajunge din difuzoare pana n sange – pt ca inima ta moare cand sunetul dispare

da, am eu o problema, si ma enervez tare cand o analizez, imi prea pasa de tine si de restu si de ea si de cealalta – si uneori chiar ma prefac, sa nu cumva sa ies din canoane ! CACATURI !

multumesc oameni – cei mai buni si fideli prieteni ai lui vasi, normal, voi nu va dati seama, si nici nu o sa aflati vreodata .. da’ nici nu trebe’, la ce v-ar ajuta ? putini din voi mai sunteti cu adevarat voi, si-asta e o lectie .

ps. ascult ceva pe youtube si nu se mai termina, am cerut o melodie si tot primesc si acum, nu e muzica degeaba, chiar merge; ce ?  ofera oamenilor mai mult decat s-ar astepta, si fa asta cu daruire; o sa ai o surpriza

imi plac surprizele, sa le fac sau sa le savurez . si tie iti plac surprizele

nu incerca asa ceva acasa mai bine te opresti omule cu sobolani !
nasoalelor!
pps. frate iauzi :
Spike-Drumurile

hai ceau enter

acceptati conditia – esti o leguma putin mai speciala ,da nu te prefaci calumea ca una doua iti revi in starea leguminoasa specifica , cine-a spus ca legumele nu gandesc a spus prost . cel mai frumos e sa visezi sayi faci planuri sa-ti spui “o sa fie bine” cand esti o leguma – si simti ca traiesti atunci cand bate vreun vant imaginar printre degetele-ti-ramuri siatunci se cutremura ele, si cu ele si tu – tot ; abea te-ntinzi sa tastezi ceva siti simti bratul lemnos . siti doresti sa fi fost din tesut elastic , vezi ai o dorinta, speri, speri ca ar fi putut si altfel , altfel mai frumos – dar asta nu te face decat sa suporti mai usor lemnul oaselor tale, tesutul lemnos care te doare . si tot nu te opreste sa lasi ramurile sa apese tastele in combinatia cea mai potrivita backspace
si piticii din poveste au spus la fel : ba vasi baaa

drace ! de ce tu leguminoasa sefa iti faci planuri, iti imaginezi zanul leguma , ca o sa vina vreodata, sati spui prosteste “de ce sa ma imbrac , cand esti langa mine ? ” “cu cine sa ma lupt, cand esti langa mine?”

am innebunit cu nervii – nu te mai sufar – urasc felu in care mananci marul ala imputit, sunetul imi zgaraie tot – teas injura in gatuu matii

si n-am de gand sa recitesc ce-am scris, sa scot partile in care par penibila, si care consider ca tie ti se par fara inteles, n-am sa reeditez sa scriu cu diacritice, nu am sa cenzurez nimic, poate altadata , astazi vasi nu ma lasa . numaistiu cu ce am inceput, dar iti zic , ca o concluzie, astia ce rad la urma rad mai copios ( ce cacat!@!# de ce-ti zic ? )

*recitesc si rand pe rand se sterge, la o distanta de doua randuri nu mai tin minte ideea din randul de sus – asa se comporta o leguma sefa in splendoarea ei chiar
vrei poezie ? na’ poezie atunci !!

**ai inchis marea in ochi ! in unul singur !

     Keep your memories of yourself
     In a shoebox on a closet shelf

     Iată a sosit dinou anotimpul rece, ce trist! Parcă mai ieri alergam după fluturi multicolori, gingaşi, pluteam în adierea caldă a vântului înnăbuşit, sugrumat de căldurile toride.. Şi parcă cu câteva clipe înainte începusem şcoala şi voioşi, entuziasmaţi, amuzaţi mergeam prin parcul cu castani şi număram frunzele ce dansau în aer, şi nu simţeam cum trece timpul.
     Dar acum ?
      Îmi doream să fie o iarnă lungă, să mă slăbească de toate puterile, apoi, odată cu ghioceii să înfloresc dinou.. Oricum a fost o iarnă frumoasă, omătul scârţâia ritmic, vântul îmi roşea nasul şi obrajii, uneori fulgii de nea mi se agăţau în păr, alteori îmi vedeam respiraţia, şi asta-mi plăcea.
     Şi acum e frig …
     De cum intru în parc sentimentul de dominatie îmi stăpâneşte mintea – asemenea unei regine ce tocmai s-a întors acasă după o lungă călătorie într-un ţinut încă neînţeles pentru ceilalti, crengile îmbătrânite, dantelate cu dantelă fină de nea dârdâiau, dar eu ştiu că se bucurau că ma vedeau dinou. Nu trebuia să mă gandesc cum să ies din labirintul potecilor, căci pe zăpadă erau însemnaţi paşi cu firicele de rouă îngheţată. Mă las purtată, alintată apoi simt un gol … un foc izbucneşte,mă nelinişteşte, mă macină, mă-nvăluie în căldură, mă răneşte, mă mângâie… era el , îi simt atingerea fină, chipul lui dominat de linii frânte îmi zâmbeşte jucauş, ochii mă cheamă mai aproape … ‘E o nebunie ! ‘ îmi spun încet, un fel de magnet mă atrăgea sălbatic şi nu mă puteam împotrivi nici dacă aş fi vrut. Nu-mi prea dădeam seama ce se întâmplă, ‘când vei avea nevoie de dragoste, să nu eziţi să te-ntorci.. ‘ asta era !
     Nu prea apuc să mă lămuresc, deja roşul obrajiilor era acoperit de lacrimi, lacrimi fericite, şi simt două braţe puternice ce mă-nconjoară … râdem, râdem împreună fără a avea vre-un motiv logic

(Clasa a7-a, ‘The same plot, different actors’)

De prin balcoane
Şi coridoare
 Albe tulpane
Fâlfâie-n soare.
Ies gospodinele
Iuţi ca albinele,
Părul le flutură,
Toate dau zor.
Unele mătură,
Altele scutură
Colbul din pătură
Şi din covor.
(Rapsodii de primăvară de George Topîrceanu)

Cine-a spus că se face curăţenie generală primăvara, în special ? La noi în cartier se face şi toamna, în special, ca şi pregătire pentru întâmpinarea iernii – agitaţie mare – covoare care ţipă de durere cocoţate pe bările din parcare, altele căzute în păcatul şarpelui, prinse de mână de om …

 

Prima zi însorită de octombrie

Ultimele musculiţe se plimbă nebune, profită de soarele minunat de octombrie, şi păsările şi muştele ş-albinele şi tot
arcuşul din raza-soarelui scârţâie firele, firavele corzi de vioară ale Păianjenului, ca de obicei El e scuns, dirijează totul din locul lui special împânzit de coconi cu muşte, furnici, bâzoci- ascuns de vizitatori, admiratori ori reclamanţi.

Domnişoarele, tinerele artiste in devenire, aplaudă hilizindu-se, sfârşitul concertului- orice sfârşit e un început, şi ce? toboşarul-bâzoc zumzăie începutul
de data aceasta lucrurile par a nu fi la fel. O, dar ce vorbesc, au fost vreodată?

domniţele cu penele abea  pudrate cu unul  dintre  cele mai fine nisipuri  existente în cartier îşi fac auzită apariţia în concert, pe tonuri diferite aud ciripituri în surdină, altele îmi ţipă în timpan şi-mi doresc să-mi fi ales alt loc..mă părăseşte acest gând şi le las să se plimbe dintr-o ureche-n alta, unele mai mai tinere, neexperimentate, altele mai obosite.. din fire. Şi de le-aş fi auzit pentru prima oară aş fi zis că e doar un râgâit într-un ton feminin- dus la excelenţă

Oricum, deja e  cunoscut în rândul tuturor domniţelor, cea mai bogată leafă e la geamul meu- firimituri de pâine cu cereale, cozonac în doua culori, boabe de struguri din viţă nobilă, stafidiţi ori suculenţi, la alegere, corcoduşe din Ţara de Jos, vestită pentru bucatele sale

Celebrează. Celebrează în fiecare zi auriul boabelor de struguri, cod galben frunzelor, o rază de soare, picuri picuri cristale ce se strâng în lacuri şi mări ce inundă Ţara prafului de Jos, cod roşu frunzelor, prima albină istovită, doborâtă fără suflare, a doua, atreia a cinci mii şaptea. Celebrează

Că nici nu se putea mai bine să mă trezesc …
Agitaţie mare, sunetul apei ce lovea nebună burlanul, săgeţile ce picau din cer mii şi mii mi-au fost pe post de ceas deşteptător, încă nu sunase ceasul şi afară era întuneric.

Toamna, sezonul răcelilor, sinuzite, laringite, oricum le-ai numi, toate încep cu o mică zgârietură în gât, cu un mic ‘hapciu’ sau cu niţel mucus în nasus. Şi eu am răcit, inevitabil, toţi colegii sunt răciţi, cu mici excepţii, dar ceva îmi spune că au racit şi ei între timp, oricum, era aproape amuzant să-i vezi cum încearcă să se protejeze de microbii ce pluteau în aer. Până să-mi dau seama că, orice aş face, mai devreme sau mai târziu tot o să răcesc, mă tot feream, să nu beau apa cu microbi – pachet cu microbi – ceai cu microbi – drăgălăşenie cu microbi ;  şi tot am răcit, şi, nu, nu am rămas acasă… tot n-am scăpat de francă…

A-nceput de ieri să zgârie
Ceva-n gât, acum a stat
Mucii s-au mobilizat
Spre năsuc, dar stau grămadă
Ce p(c)ăcat.

Nu am febră, dar e bine,
Şi picioarele mi-s reci
Glasu-i liniştit acum
Dar năvalnic vuiet vine
Din plămân.

Sânt bacterii, multe multe
Din laringe vin -cântând-
Şi se-nping, şi zic râzând:
‘Hârciu-i mintenaş în gât’
Vrând, nevrând.

Colo-n nas acum răsare
Un lichid, cam alb-gălbui
De mărimea unui cui
Dar el e mic, căci într-o nară
Parcă nu-i.

Umezindu-mi nasul
Se târăşte uşor-uşor
Pân’ pe buza superioară
Şi mă bucur,
C-am scăpat de o povară,
Fără şcoală!

Eee, nu-i aşa nasol, precum se vede,
Să fi tot înfundat
Vezi, de-aceea-i minunat
Să stai zi-lumină-n pat
Că de francă ai scăpat.

Miros de ciocolată amestecat cu acorduri fine – şi un foşnit de pungă

îmi e dor

A trecut atat de mult timp de cand nu s-a mai auzit ecoul scartaitului leaganelor din spatele blocului … atat de mult timp decand nimeni n-a mai desenat sori cu dinti, monstrii sau balauri pe asfalt, si totusi a trecut doar o vara, doar cateva luni, cateva zile, ore, minute, secunde … 1 secunda cat un milion de cand am turtit satisfacuta ultima furnica, linistita ca acum, imparatia furnicilor nu va mai domina pamantul niciodata …

1 secunda cat cinci sute de mii, de cand am lipit ultima corneta cu scuipat, si am tras-o in cel mai de temut inamic din blocul alaturat, asa ca niciodata nu va cuceri taramul din cartierul nostru …

1 secunda cat doua sute cincizeci de mii de cand am tuns via de pe balcon, astfel i-ar fi fost imposibil sa domine ferestrele, sa-mi inghita lumina soarelui de dimineata care-mi aluneca pe pleoape si se strecura nervoasa pana ajungea la destinatie – abisul negru al ochilor mei …

1 secunda cat o suta douascinci de mii de cand urcam scarile spitalului pana la etajul “aproapre infinit”, apoi le coboram pana la minus infinit plus unu – si-am intalnit o pata, prelinsa pe scari, rosie-portocalie, cu o textura scarboasa de suc Teddi, ne-am tot vazut vreo patru zile, dar n-am zis nimic, nici eu nici ea … pana cand a murit – s-a dus inapoi de unde a venit, printr-un mop antic in forma de T, acoperit cu o carpa facuta din cinestiece bluza, a cinestiecui om bogat ; a ajuns intr-o mare jegoasa marginita de peretii unei galeti ruginite; apoi in fluviul vietii, canalizarea, trece de n-spe filtre de asazisa epurare a apei jegoase pline de impuritati; trece printr-un labirint incurcat in asa fel incat doar petele de genul ei gasesc Intotdeauna drumul cel bun – isi atinge scopul, si-ajunge intr-o pompa, la o casa, langa o gradina, asteapta ca cineva sa o impinga afara, intr-o galeata mai putin ruginita, si sa ajunga dinou in locul copilariei ei, in pamant … langa ceilalti morcovi …

1 secunda cat saisdoua cinci zeci de mii de cand mi-ai spus “asa vreau sa fi in fiecare zi ” …

cover me with kisses babe , cover me with love ..

emotions come and i don’t know why

*** edit :

Copyrighted GPC 2009
(c)